„Nu stiu daca aceste dialoguri, constituite in exercitii de destin, facute in siajul lui Ignatiu de Loyola, pe urmele Sfantului Augustin, sunt convingatoare;
pentru mine ele raman a fi circumscrise foamei (pana la un punct, unamunoiene) de a fi.
Ceea ce probabil nu este deloc putin.
E limpede insa ca timpul, critica, lectorii urmeaza sa judece daca aceste exercitii rezista, daca, in adevar, sunt semnele unui destin literar.” (Aura Christi)