Un clasic latin in traducerea unuia dintre cei mai straluciti clasicisti pe care i-a avut Romania.In timp, am trait momente minunate cu textul grecesc al lui Homer sau cu poezia lui Vergilius – si mereu imi parea rau ca nu se poate bucura toata lumea de ele.
Pina ce au aparut traducerile lui Dan Slusanschi.
Existau deja, dupa cum stim, traduceri valoroase, care au marcat la vremea lor cultura romana.
Dar cind vezi originalul… Or, traducerile lui sint, pina acum, tot ce poate fi mai fidel: si fata de cuvintele originalului si, in acelasi timp, fata de lumea epopeilor si fata de frumusetea lor adinca.
E important si prezenta hexametrului: pina aproape de imposibil, traducerea reuseste sa se apropie de dimensiunea, de respiratia larga a poeziei epice.
Dan Slusanschi insusi spune ca a incercat sa ofere „un text care sa curga cit mai firesc, dar intr-o dictiune epica, sugerind mereu inaltime si cuget mindru”.
(Francisca Baltaceanu)Dan Slusanschi era tipul polimatului perfect ordonat, un om cu o minte pe cit de cuprinzatoare, pe atit de limpede si de mobila.
Era indo-europenist, ceea ce insemna ca putea deschide si panorama de dinainte de Homer, nu numai partiala vedere dinspre posteritatea lui.
Stia, in vastele domenii pe care le survola cu un fel special de tiranica modestie, tot ce se putea sti.
Vedea, la propriu, si putea explica, tot la propriu, cele mai complicate constructe ale mintii omenesti din Antichitatea clasica, fara sa cada o data in pacatul schematismului sau al irelevantului.
Pastra mereu hyper kephales modelul dintii, templul, si tinea in echilibru riguros toate categoriile si subcategoriile de obiecte ale gindirii.
Nu era nicidecum un fantast, ci un analitic cuprinzator.
(Stefan Colceriu)Editie bilingva