Ben.
Corlaciu (1924-1981) a fost un poet si prozator roman reprezentativ pentru generatia literara a razboiului, autorul a opt volume de poezie si antologii: Tavernale (1941), Pelerinul serilor (1942), Arhipelag (1943), Manifest liric (1945), Poezii (1969), Starea de urgenta (1972), Poeme florivore (1972) si Arcul biologic (1974) si al mai multor carti de proza, printre care romanele Moartea langa cer (1946), Cazul doctor Udrea (1959) si Baritina (1965).
Membru, in adolescenta, al gruparii „Albatros”, a ales in 1975 calea exilului, traindu-si ultimii ani la Paris, unde i-a aparut postum volumul autobiografic Tout espoir sera puni (1984).Despre Elanul interzis:Antologia Elanul interzis.
Poezii alese (1941-1974) este o prima tentativa de recuperare a poeziei lui Ben.
Corlaciu si apare la Casa de Editura Max Blecher la putin timp dupa implinirea, pe 6 martie, a o suta de ani de la nastere.
Am facut-o increzator in puterea acestei lirici de a-si emotiona si pune pe ganduri cititorul — si uneori chiar de a-l zgaltai, cu bataiosul ei spirit neoavangardist de la inceput, dar si cu rabufnirile mai ponderate de la maturitate.
Spirit ce nu l-a parasit pe Corlaciu nici chiar cand insurgenta sa fundamentala a parut sa atipeasca sau sa se acomodeze.
Trecut prin turbioane existentiale care i-au pus in cateva randuri la grea incercare integritatea si puterea de a continua, aparent uitat ca scriitor (si tocmai impotriva uitarii am alcatuit aceasta carte, la fel ca pe cea de acum cinci ani si jumatate, ce se ocupa de intreaga generatie poetica a razboiului), Ben.
Corlaciu este un invingator.Claudiu Komartin
1
vizualizare in ultimele 24 ore
