"Educatia sentimentala e perversa nu ca educatie, ci ca literatura.
Toate scenele de amor, destule, sunt mentale, iar efectele trupesti tin de stilul in care sunt redate.
Un tanar se indragosteste de o femeie maritata, care nu stie de iubirea lui.
Sotul nu-l vede niciodata ca pe un rival, si nici nu are de ce.
Sotia e femeia perfecta, sotul e burghezul adevarat, lipsit de scrupule.
Dar iubirea romantica nu invinge.
Invinge impuritatea vietii, in lupta cu o inocenta ce se risipeste, incet, ca o ceata matinala, fara ca soarele sa fie cel care o topeste.
Un roman despre vise, de o subtilitate care pe alocuri taie pana la sange, fara sa poti spune de unde curge..." (Alexandru Matei)