Considerat o capodopera a postmodernismului, Curcubeul gravitatiei este unul dintre marile romane ale literaturii universale.
Titlul romanului se refera la arcul de fum pe care il lasa in urma rachetele V2 si totodata – in viziune parodica – la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe cand ii promite ca nu va mai distruge niciodata omenirea.
Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar in Londra anului 1944 si are o problema bizara: de cate ori se simte excitat, explodeaza o bomba.
Superiorii sai din cadrul armatei il tin sub observatie, incercand sa gaseasca explicatia acestui fenomen straniu.
Dar asta este doar o piesa a marelui puzzle si, asa cum aflam curand, fiecare eveniment din intriga infinit de complicata a romanului, oricat de izolat ar parea, este conectat la o retea de dimensiuni colosale, telul suprem fiind acela de-a arunca lumea in aer cu o ultima racheta devastatoare.
Ca intotdeauna in cartile lui Pynchon, nu exista un singur fir narativ, o singura poveste, ci o proliferare de personaje si evenimente care tortureaza si fascineaza cititorul cu sugestii, referinte, calambururi si bancuri, punandu‑i la incercare puterea de intelegere.„Sentimentul pe care se intemeiaza literatura lui Pynchon nu este nostalgia nabokoviana, ci teama de vid, care transpare in redarea megalomaniei paranoide, in constructia adevaratelor si falselor intrigi, in inventarele epice, in simbolurile si metaforele unificatoare, debordanta energie verbala, descrierile detaliate ale unor decoruri naturale sau artificiale si subculturi de diverse tipuri, in umorul adolescentin si duritatea care duce la orgii agrementate cu alcool si droguri, perversiuni sexuale si inversiuni de roluri si, in sfarsit, in preocuparea obsesiva pentru convertirea sadomasochista a carnii in materie moarta.
Pynchon nu creeaza personaje in sensul obisnuit al termenului, ci niste fapturi mecanice puse in miscare de o comica frenezie sau o angoasa nelamurita.” (The New York Times)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
