„...Wilder privea inainte cu luare-aminte spre Delfin.
Matelotul, urcat intr-o vreme pe catarg, coborase, si-un alt marinar, inainta cu toata hotararea, spanzurat de acelasi catarg, cu o funie groasa in mana.
O singura aruncatura de ochi ii fu de-ajuns lui Wilder ca sa-l recunoasca in el pe Fid, trezit acum cu totul din betie si mergand pe barna, groasa numai de-un lat de palma, cu usurinta cu care ar fi mers pe uscat.
Chipul aventurierului nostru care, cu o clipa mai inainte, parea inseninat de incredere, se posomori numaidecat.
Guvernanta, bagand de seama ca se schimbase cu desavarsire la fata, relua cu mare graba convorbirea intrerupta.”
3
vizualizari in ultimele 24 ore
