“Textele acestei carti au fost produse in aproape trei decenii, ca formare domoala a unei circumscrieri a conceptului unei teorii astronoetice, pornind de la neajutorarea instrumentala si de la disparitia spectaculosului: cum se situa omul inacest univers de lumi si in raport cu el? Ce le ramanea celor ramasi acasa din astronautica? Cu siguranta, nu numai sa faca glose, dar si aceasta totusi, ca o compensatie senina a faptului ca acest acasa nu voia sa devina mai confortabil.
Totusi, uneori si chiar deseori confortul a fost cel vizat: nu se inregistrase inca pretentia ca omul sa se inalte din episodul existentei sale la rangul de 'pastrator al Creatiei&' - dar nu fusese el numit deja odata 'pastorul fiintei&'? Intre idila pastorala, patosul care garanteaza protectia si simplul echipament al cunoasterii precise se afirma sau se pierde pozitia acestei forme fluctuante a 'astronoeticii&', care nu va umple niciodata un manual sau un auditoriu, dar care, sub umbrela argumentelor pro si contra, poate gasi intr-o 'metafizica&' oarecare destula protectie impotriva intemperiilor pentru cei care nu dispretuiesc seninatatea spiritului.
Sporirea cunostintelor si abilitatilor noastre ne-a influentat doar disproportionat de putin gandirea: iar acest lucru este valabil nu numai pentru 'evaluarea impactului tehnologic&', ci si pentru estimarea cunoasterii, care pare a avea de-a face cu lucruri mai inofensive.
Dar chiar are de-a face?&' Hans Blumenberg (1920-1996), filosof german.
A facut studii de filosofie, germanistica si filologie clasica, initial la academiile filosofico-teologice din Paderborn si Frankfurt (1939-1941), iar dupa 1945 la Universitatea din Hamburg, obtinand doctoratul (1947) si abilitarea (1950) in filosofie la Universitatea din Kiel.
Incepand cu 1958 a predat filosofia la Universitatile din Hamburg, Gießen, Bochum si Münster.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
