Pentru Aliatii occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o data solemna – finalul luptelor care au distrus o generatie, dar si o razbunare a unui sacrificiu teribil, venita odata cu prabusirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman.
Dar, pentru restul Europei, aceasta zi nu a avut mare insemnatate, o serie continua, de cosmar, de conflicte inghitind tara dupa tara.
Robert Gerwarth ne cere sa ne gandim din nou la adevarata mostenire a Primului Razboi Mondial.
Daca razboiul insusi fusese doar o lupta intre soldatii sprijiniti de stat, noile conflicte aduse de el au fost despre civili si forte paramilitare, milioane de oameni murind in Europa Centrala, de Est si de Sud-Est.
Peste tot oamenii se hraneau cu razbunare, vietile lor erau afectate de un simt criminal al dreptatii, cautand sa plateasca polite dusmanilor reali sau imaginari.
Peste numai un deceniu, aparitia celui de-al Treilea Reich si a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o cautau de atata vreme.
Acest razboi nu este finalul, ci inceputul violentei.
Este forja in care lumea va fi modelata in noi granite si noi comunitati.
Noi tipare doresc sa fie umplute cu sange, iar puterea va fi exercitata cu un pumn de fier.
Ernst Junger
1
vizualizare in ultimele 24 ore
