”Poezia lui Raul Bribete reflecta aspecte (scoase din coerenta lor monotona) ale lumii din jur, convertite in procese psihice, in trairi ingropate in memorie, in meditatii, bazandu-se pe analogii, pe realitati paralele, sau ingropate unele intr-altele (fenomenul se poate desfasura si invers, dinauntru spre exterior).
O textualitate exista in toate, producand o cunoastere prin lectura.
(…) Scrierea poemelor este o forma de dezmarginire, de scuturare de sine.
Raul Bribete este un poet al abstractiunilor, al sinesteziilor (…) pentru el, lumea este o neincetata metamorfoza.” (Paul Aretzu)