„CAND CINEVA MI-A SPUS CA SUNT O ARHIVA de care nimeni nu are nevoie, eram gata sa incerc o suparare.
Cu anii, mi-a trecut, desi chestia este veche de aproape o jumatate de secol.
Sunt un individ cu o varsta foarte inaintata si, daca v-as spune acum cati ani am, relatarea nu si-ar mai avea rostul.
Un lucru e de mentionat: m-am nascut la finele secolului nouasprezece.
Totul pare a fi o poveste deliranta pentru unii, pentru altii doar monotona si fara rost.
Cand urc in amintire, mi se pare o incursiune anacronica, un fapt aproape sordid, de un masochism rasuflat.
Dar nu asta urmaresc.
De cand ma stiu, m-am nascut paznic, din parinti… Dar, nu mai conteaza.
Mama a fost dactilografa.
Aparusera masinile de scris, nu mai erau la moda maestrii caligrafi.
Se pare ca mama era destul de priceputa, dar acest fenomen, pe atunci, nu a impiedicat-o sa moara, de tuberculoza, batand la masina de scris.” (fragment)