Calea Victoriei se deschide cu o infrigurata asteptare din partea personajelor, sa ajunga mai repede in Bucuresti, ca intr-un liman al tuturor implinirilor ravnite.
Fiecare spera, e incredintat ca va afla aici tot ce a cladit cu imaginatia in lungile luni de existenta provinciala.
Din multimea care va invada curand peroanele, revarsata din tren, ochiul romancierului se opreste asupra familiei magistratului Lipan si asupra unui tanar cu veleitati de scriitor, Ion Ozun.
Momentul cand incep sa se desfasoare intamplarile nu e lipsit de semnificatie: 25 septembrie 1925, deci cateva luni sau numai cateva saptamani dupa ce Intunecare, romanul care a precedat Calea Victoriei, se incheie cu sinuciderea disperata, tragica a lui Radu Comsa.
Intentia succesiunii relativ stricte intre romanele sale se desprinde si de aici.
In primele doua parti ale noului roman actiunea e dusa pana in primavara urmatoare a anului 1926;
ultima face o bolta peste trei ani, pana in iarna 1928—1929.
Ca si in cazul Intunecarii, „cronicarul veacului” prelungeste intamplarile, prin diferite artificii de constructie, pana in momentul in care el insusi scria cartea respectiva sau pana in momentul cind aceasta aparea.
Procedeul se va mentine si dupa Calea Victoriei — publicat in 1929 — in cele mai multe din romanele lui Cezar Petrescu.Mihai Gafita
1
vizualizare in ultimele 24 ore
