„Se pacaleste cel care, luandu-se dupa titluri – Rose ieri, Cafe gourmand azi –, il reduce pe Marius Constantinescu la dimensiunile unui francofil alintat sau simandicos.
Marius e mult mai mult.In primul rand, e un om care stie sa traiasca, sa umble, sa intoarca viata pe toate fetele, sa-i exploreze cotloanele, sa se extazieze sau sa se mire si sa revina mereu acasa, rezolvand astfel ecuatia bunei locuiri.In al doilea rand, e un om caruia ii sta bine in spatii unde altii poate ca s-ar simti incomod: e la fel de in largul lui mancand insecte prajite intr-o piata din Asia de Sud-Est si ascultand Saint-Saens intr-o sala de concerte, stand la taclale cu Virginia Zeani si participand la lansarea unui calendar Pirelli.In al treilea rand, e un sot si un tata care impodobeste cu gratie basorelieful nesfintei treimi al unei familii vioaie si usor de indragit.In al patrulea rand, e un om care scrie la fel de sampanizant despre falezele de la Etretat si despre vocalizele lui Mariah Carey, despre parfumierii andaluzi si pictorii italieni, despre un chiparos singuratic si un roman care l-a pus in genunchi.Intre citric si critic, intre panas si papanas, Marius Constantinescu face surfing cu talent, eruditie si farmec pe valurile vietii.
E instruit, educat, amuzant, (almost) everybody’s darling, ceea ce nu-i inhiba spiritul critic si judecata necomplezenta.Din toate aceste motive, Cafe gourmand e o lectura in cheia deliciului.
Ma regasesc in majoritatea ideilor lui Marius Constantinescu, desi nu am frenezia lui turistica.
Un lucru ne desparte totusi abrupt: spre deosebire de Marius, eu ador stafidele in pasca.“Radu Paraschivescu
1
vizualizare in ultimele 24 ore
