Bunicul meu | Emilie Chazerand

Cu peste 100.000 de exemplare vandute in Franta si drepturi de publicare in 6 tari, cartea “Bunicul meu”, publicata in Romania de catre editura Didactica Publishing House, va invita sa cunoasteti povestea unui bunic care stia multe, mai putin sa citeasca.Aceasta carte este adresata tuturor copiilor cu varsta peste 4 ani.Povestea este destul de coplesitoare si va poarta catre amintiri indragite ale timpurilor petrecute cu propriul bunic.
Naratorul acestei povesti este un baietel care isi adora bunicul si incearca sa enumere tot ceea ce l-a invatat acesta.
Il gaseste curajos, puternic si super inteligent.Bunicul l-a invatat tot felul de lucruri importante: sa cante la muzicuta, sa faca fluier din frunze, sa se catere in copaci, sa faca figurine din umbra degetelor lui etc.Intrucat ii este frica sa nu uite lucrurile, el face o lista cu tot ce l-a invatat bunicul si ii cere sa o verifice.
Descoperind ca bunicul lui nu stia sa citeasca, baiatul decide sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a-si ajuta bunicul sa invete sa citeasca si sa scrie cu ajutorul invatatoarei lui.Autorul cauta perfectiunea textului sau, chiar si in alegerea sunetelor.
Este usor de citit si placut de auzit.
Emilie Chazerand abordeaza subiectul analfabetismului intr-un mod original.
Ea s-a ocupat deja de subiecte de actualitate si putem spune ca stie sa se adreseze celor mici pentru a-i face sa inteleaga lucrurile cu blandete!
Textul este simplu, adaptat si usor de inteles.Imaginile insotesc minunat textul.
Nicolas Duffaut a produs desene realiste, luminoase.
Simtim emotiile personajelor de acolo, vedem micile detalii pe care textul nu le spune.
Pentru copiii care nu citesc, este un ajutor pentru intelegere.
Veti ramane impresionati de alegerea culorilor, de personajele usor unghiulare si de ilustratiile care completeaza complet paginile si textul.Aceasta carte arata clar ca nu este niciodata prea tarziu sa inveti.
Se poate invata, chiar si la o varsta inaintata.
Si chiar si cei mici pot sti lucruri pe care nu le stim.
Acest lucru face posibil sa se arate ca nu adultul este cel care cunoaste si copilul cel care invata;
rolurile pot fi inversate.In loc sa facem haz de cineva care nu stie, putem folosi ceea ce stim pentru a-l invata.
O experienta grozava!Relatiile nepotilor cu bunicii raman de nepretuit, oricat de mult s-ar schimba vremurile.
Bunicii sunt modele in viata pentru cei mici si un ajutor de nadejde, in perioade grele, pentru parinti.