Bluebird | Genevieve Damas

Genevieve Damas (n.
1970) nu este doar una dintre figurile luminoase si surprinzatoare ale scenei bruxelleze, autoare dramatica (STIB, ed.
Lansman, 2007, Prix du Parlement de la Communaute francaise de Belgique;
Paix Nationale / Nationale Vrede, ed.
Lansman, 2012;
La Solitude du Mammouth, ed.
Lansman, 2017), animatoare de evenimente scenice destinate autorilor contemporani (Portees – Portraits).
Este si, mai cu seama, una dintre prezentele literare de prim plan, ale caror raspunsuri convingatoare la realitatea traita definesc statutul scriitorului ca „purtator al cuvantului celor fara de cuvant”.
De la debutul ca romanciera din 2011, cu Si tu passes la riviere (ed.
Luce Wilquin, Prix Victor Roussell, Prix Plume d’Or pour le premier roman, Prix des cinq continents de la francophonie), Histoire d’un bonheur (ed.
Arlea, 2014), Patricia (ed.
Gallimard, 2017), Monsieur Andre (ed.
Weyrich, 2018) la Bluebird (ed.
Gallimard, 2019), Genevieve Damas deapana povestile unor fiinte fragile care au in comun aceeasi inocenta in „a spune” lumea si aceeasi dureroasa nevoie de adevar, certitudine si tandrete.
Bluebird… pasarea albastra, miraj al fericirii.
Oricat de departe s-ar vrea titlul, in strania lui rezonanta, de umbra feeriei lui Maeterlinck, valoarea aluziva, intelesul lui profund vin sa-i ofere povestii Juliettei un spatiu de reflectie care o scoate din cotidian, din pretextul faptului divers.
Sau poate nici macar „fapt divers”, ci doar banal la scara sociala, cu solutii birocratice eficiente, umanizate chiar de personaje care isi indeplinesc inteligent rolurile.
Ramane insa drama personala, cu proportii de catastrofa la inaltimea celor Genevieve Damas „saispe ani jumate” ai eroinei.
In paginile a ceea ce se vrea o scrisoare destinata celui ce va veni, dar nu e, declinandu-se mai curand ca o structura narativa fragmentara, cititorul patrunde prin efractie.
O lectura peste umar, deci cu atat mai tentanta, a unui puzzle ce recompune, pe de-o parte, experienta realului in dimensiunile sale contradictorii: iubire, indiferenta, prietenie, cinism, caldura, cruzime, egoism, prostie – tesatura intima a mediului ambiant, iar, pe de alta, intelegerea, revelatia propriei fiinte, ocultata de materia vascoasa a rutinei si locurilor comune.