Poeta – fiinta senzitiva – inregistreaza totul cu radar de fluture, ceea ce o ajuta sa evite cu gratie contactul cu prea-concretul, caruia i se prefera regimul evanescentei.
De aceea pana si sentimentul de contrariere, ce pare a fi starea cea mai radicala a incompletitudinilor psihice ale eroinei acestor poeme, ajunge la cititor filtrat sonor prin cortine succesive – ninsori sau efluvii miresmatice – sau printr-o panza de lancezeala care se asterne usor.
Evanescenta aceasta atinge forme amintitoare de anemiile simboliste in clipa in care poeta – suprema levitatie din real – are sentimentul „peisajului din care lipseste”.
(Cornel Regman)Expresivitatea, stiinta echilibrului intre introspectie si contrapartida realului, disponibilitatea unui imaginar mereu in alerta, apt sa se sedimenteze in compozitii rafinate, dense, prin gravitatea si dictiunea problematizarii, par sa faca parte din formula talentului Cleopatrei Lorintiu.
Dezvrajire, luciditate brusca, trezire intr-o exterioritate friguroasa, abuziva, parasita de mister.
Versul insusi devine notatie neta, decupaj halucinant, un fel de stop-cadru al adevarului.
Prinsa in reteaua de nuclee ale dezvrajirii semantice, poezia Cleopatrei Lorintiu se face tot mai montaliana.
Prin tot mai multa virtuozitate sau printr-un efort al gandului, poeta ia parte la o intalnire esentiala.
Cu sine, fara crutare, impartasind cititorilor o aventura existentiala si poetica de anvergura europeana.
(Geo Vasile)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
