Studiu despre formele de viata si de gandire din secolele al XIV-lea si al XV-lea in Franta si in Tarile de Jos„Va deveni oare vreodata sesizarea continutului esential, care a salasluit in acele forme, obiectul cercetarii istorice?" Johan HuizingaAcest studiu clasic despre arta, viata si gandirea din Franta si Tarile de Jos in secolele al XIV-lea si al XV-lea este una dintre cele mai patrunzatoare analize ale perioadei medievale.
O capodopera a genului, cartea demonstreaza ca disparitia cavalerismului a reflectat spiritul timpului si ca eroii si evenimentele epocii nu au constituit un preludiu al Renasterii si nici n-au purtat semintele unei culturi pe cale de a lua fiinta, ci au fost semnele epuizarii celei vechi.
Printre alte subiecte, autorul examineaza violenta vietii medievale, ideea de cavalerism, conventiile legate de iubire, viata religioasa, viziunea asupra mortii, simbolismul ce se afla intretesut in panza vietii de zi cu zi si sentimentul trairii estetice.
Vedem Evul Mediu tarziu prin intermediul psihologiei si gandirii artistilor, teologilor, poetilor, cronicarilor de curte, al printilor si oamenilor de stat ai vremii, devenind astfel martorii splendorii si simplitatii vietii medievale.„Am incercat aici sa privim secolele al XIV-lea si al XV-lea nu ca pe o prevestire a Renasterii, ci ca pe sfarsitul Evului Mediu, iar civilizatia medievala din ultima epoca a vietii ei ca pe un pom cu fructe prea coapte, ajuns la deplina lui maturitate si dezvoltare.
Napadirea nucleului vital al gandirii de catre atatea si atatea forme de gandire vechi, tiranice, vestejirea si rigidizarea unei civilizatii bogate — acesta este continutul principal al paginilor ce urmeaza.
Scriind cartea de fata, privirea ne-a fost indreptata, parca, spre profunzimile unui cer crepuscular, ale unui cer sangeriu, apasator si crancen, plin de plumb amenintator si de false sclipiri de arama." Johan HuizingaIstoric, filosof al culturii si unul dintre fondatorii istoriei culturale moderne, Johan Huizinga s-a nascut la Groningen, pe 7 decembrie 1872.
A urmat liceul din acelasi oras si apoi a facut studii de filosofie la Universitatea din Groningen intre anii 1891 si 1896, pe care le-a continuat pentru un an la Universitatea din Leipzig.
Diploma de doctor o obtine in 1897 si apoi, timp de sapte ani, preda la liceul municipal din Haarlem.
Articolele lui despre istoria vechiului oras ii aduc notorietatea in lumea universitara si un loc la catedra de istorie a Universitatii din Groningen, unde ramane pana in 1915, cand incepe sa predea la Universitatea din Leiden.
In anii urmatori publica cele mai cunoscute carti ale sale: Mensch en Menigte in Amerika (1918), Herfsttij der Middeleeuwen (Amurgul Evului Mediu, 1919) si Homo Ludens, aparuta 1938.
In acelasi an, Huizinga e ales vicepresedinte al Comitetului International pentru cooperare intelectuala al Ligii Natiunilor.
In 1941, dupa ce tine un discurs in care critica influenta germana asupra culturii olandeze, este arestat de nazisti.
Este eliberat anul urmator, dar nu se poate reintoarce la Leiden.
Aflat inca sub interdictie la De Steeg, Johan Huizinga moare la 1 februarie 1945, cu doar cateva luni inainte de incheierea razboiului.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
