„Alergai cu caleasca prin sangele meuAlergai cu caleasca alba prin sangele meuCa un imparat roman pe campul de luptaIn ochii negri-aveai mir si-un fir de curcubeuIn inima, Luna se strecura nevazutaImi sfasiai carnea si hainele-n noapteSufletul tau se topea in sufletul meuDin dragostea noastra zburau nestematePe care le prindea in palme DumnezeuImi daruiai singuratati si nesfarsite asteptariJurand ca vei veni victorios in alba caleascaTrupul mi-era pictat cu mii de aripi si carariDin arca un altfel de-nceput sta sa se nascaNoi ne iubeam valsand pe marginile lumiiSpre cer rostogoleam un cantec si o viataDomnul ne-a binecuvantat in ziua nuntii...Si a fost seara, si a fost dimineata”