Memoria genocidului asupra populatiilor roma si sinti este o zona inca tabu sau prea putin explorata.
Acest volum este unul dintre pilastrii de sustinere a memoriei scrise a acelor teribile vremuri, rani pururi singerinde si culmi ale discriminarii, rasismului si distrugerii unei populatii in Europa contemporana.„Acuarelele demonstreaza cum se salvau de tinutii de la moarte.
Dina Babbit nu le picta ca sa supravietuiasca, ci ca sa traiasca.
Si nu o facea dintr-un calcul rece: «Daca pictez, n-o sa ma omoare».
Oricum o puteau ucide.
Ii portretiza pe tigani pentru ca asta i se cerea sa faca.
Cum ar fi putut fi altfel?!
Cind Mengele ii spunea: «Picteaza-mi asta», putea ea sa-i raspunda: «Ba nu pictez.
Esti SS-man».La Oswiecim asemenea lucruri nu se intimplau.
Daca in lagar ar fi fost inchisi eroi, astazi nu s-ar mai fi vorbit despre Auschwitz.
Nimeni nu ar mai fi pus nici macar o floare aici, pentru ca toti i-ar fi impuscat pe nemti.
Sa faci ce ti sa ordonat, fara sa comentezi si fara sa-i faci rau unui coleg de lagar – iata care era codul de onoare al detinutilor.” (fragment)
3
vizualizari in ultimele 24 ore
